Mutarea centrului de greutate în politica de dezvoltare competitivă în plan teritorial este justificată de caracteristici economico-politice şi socio-culturale ale unei arii de locuire care amplifică sau atenuează cumulativ beneficiile activităţii economice. Persistenţa inegalităţii dezvoltării în plan spaţial sugerează că orientarea de bază a competitivităţii regionale trebuie să urmeze direcţiile strategice specifice ale (1) orientării politicilor către maximizarea impactului competitiv şi (2) orientării politicilor în funcţie de specificitatea teritorială. Prin această reconfigurare, materialul formulează şi descrie grafic formele operaţionale de implementare a iniţiativelor de dezvoltare teritorială, într-o construcţie teoretică originală, pe patru nivele coexistente:(1) Câmpul urban,(2) Grupările de industrii corelate (GIC)(clustere),(3) Zona de dezvoltare (ZD) şi (4) Zonele cu deficit de situare sau problematici specifice. Principala implicaţie pentru iniţiativele de politică publică constă în facilitarea trecerii cât mai rapide către construirea unui asemenea potenţial de creştere.